Traditii si obiceiuri


Nasterea Maicii Domnului



Pe 8 septembrie praznuim Nasterea Maicii Domnului, prima mare sarbatoare din anul bisericesc care tocmai a inceput.
Batranii spun, pe langa celebra vorba cu Maria si palaria, ca aceasta sarbatoare reprezinta hotarul dintre vara si toamna. De-acum randunelele se pragatesc pentru plecarea lor spre locuri mai calde, insectele si taratoarele isi cauta un loc cat mai adanc sub pamant. Ce-i drept si frigul ne cam strange dimineata...
Incepe forfota la tara, se culeg viile, se bat nucii, se lucreaza pamantul. Imi aduc aminte cu placere de aceste zile de toamna in care nimeni nu pierdea vremea, toti eram ca niste furnicute, strageam de pe camp si aduceam acasa.  Barbatii bateau nucii, iar noi, copiii, ne intreceam in adunatul lor. Cat de gustosi erau strugurii mancati direct din vie, nespalati, cu mainile murdare, asezati jos, pe pamant, la umbra vreunui nuc sau la umbra vitei...
Astazi insa este vreme de rugaciune. Femeile care-si doresc copii sau cele care sunt deja insarcinate se roaga Maicii Domnului pentru copilul dorit sau pentru o nastere usoara. Se spune ca in aceasta zi, mai mult ca niciodata, ruga lor le este ascultata.
Se impart struguri, prune si nuci pentru sufletul mortilor, pentru iertarea pacatelor. In fiecare casa se aprinde candela la icoana Maicii Domnului. S-o aprindem si noi, macar in suflete.




14 octombrie
Cuvioasa Parascheva

Astazi multe biserici praznuiesc hramul Cuvioasei Parascheva. An de an mii de credinciosi pornesc spre Iasi pentru a saruta cu umilinta si speranta moastele sale.
In paralel cu randuiala slujbelor bisericesti, se organizeaza traditionalele targuri de toamna, unde se vand de la obiecte de cult si vesminte liturgice pana la fructe si legume de sezon, produse lactate, animale sau obiecte faurite de mestesugari din toate colturile tarii.




26 octombrie

Sfantul Dumitru sau Sanmedru


Ultima dintre sarbatorile mari de toamna, Sanmedru este cel care marcheaza inceputul iernii. In aceasta zi toamna se "ingroapa", codrii sunt desfrunziti, iar iarna isi intra in drepturi.
Sanmedru este patronul ciobanilor, stapan peste iarna care vine. Jumatate din an se spune ca este stapan Sangiorz, iar cealalta jumatate Sanmedru. Potrivit credintelor populare astazi este "Ziua Soroacelor", zi in care sunt incheiate vechile socoteli facute in urma cu sase luni, la Sangiorz, sunt achitate datoriile si "se bea aldamasul" daca partile implicate sunt multumite. De aici si zicala populara "la Sangiorz se incaiera cainii, la Sanmedru se bat stapanii".
Ciobanii afla cum va fi iarna asezand in mijlocul poienii un cojoc: daca pe el se va culca o oaie neagra iarna va fi blanda, iar daca pe el se va aseza o oaie alba iarna va fi grea.
Poate cea mai spectaculoasa traditie de Sanmedru este aceea a "Focurilor vii"  sau "Focurile lui Sanmedru", aprinse peste tot, in curti, pe dealuri. Se spune ca toti ce care sar peste acest foc vor fi protejati de boli si necazuri, iar cei tineri isi vor gasi mai repede perechea. Este un ritual de purificare, de curatare, de lasare in urma a tot ceea ce este rau, dar si de sarbatoare a sfarsitului anului agricol cu jocuri si chiuituri. Taciunii care raman de la foc se imprastie prin gradina si livada pentru a avea un an nou roditor.
In ajunul aceastei zile se face pomenirea mortilor (Mosii de toamna), se pregateste "coliva de Sanmedru" si se impart fructe si colaci in forma de cruce.


6 decembrie


Sfantul Nicolae



Un pupic dulce, dulce pentru fiecare copil cu ochi de roua, care s-a trezit in zori sa verifice daca Mosul a trecut si pe la ghetutele lui.
Eu am o poveste frumoasa pe care le-o spun copiilor in fiecare an, in seara de ajun a Sfantului Nicolae.
Demult, demult, tare demult, intr-o seara magica de iarna, Sfantul Nicolae se indrepta spre casuta sa, caci fusese cu treburi intr-un sat mai indepartat. Se inserase bine de tot afara si ningea spornic. Omatul se asezase, iar cararea spre sat nu se mai zarea. Mosul era tare necajit ca nu gasea drumul spre casa si ratacea neputiincios prin zapada. Deodata, la marginea unei paduri, Mosul a zarit o luminita jucausa care stralucea in noapte. S-a indreptat intr-acolo si ce sa vezi? Lumina venea de la un bordei saracacios, aproape ingropat de nameti. Mosul a batut sfios la usa si in prag a aparut un om slabut si necajit, care l-a poftit iute pe Mos sa intre in bordei, sa nu mai stea afara in frig. Omul i-a spus Mosului ca poate innopta la ei in casuta si, in dimineata urmatoare, va gasi mai usor drumul spre sat. Inauntru era cald si bine; focul ardea intr-o soba micuta langa care se incalzeau cativa copilasi de toate varstele. Erau copilasi sarmani, imbracati saracacios, dar cu niste ochisori mari si luminosi. Nevasta omului tocmai le incalzise copiilor o ulcica cu lapte, asa ca il pofti si pe Mos sa se aseze langa foc si sa guste putin lapte si un colt de paine uscata. Mosul, impresionat de darnicia si curatenia sufleteasca a acestor oameni sarmani, s-a gandit cum ar putea sa-i rasplateasca pentru binele facut. Peste noapte, cand toti ai casei dormeau, Mos Nicolae s-a trezit usurel. Langa soba micuta stateau puse la uscat incaltarile vechi si ponosite ale copiilor. Mosul a scos din traista lui cateva dulciuri pe care le cumparase din targ si le-a asezat cu grija in ghetutele copilasilor, iar in cele ale omului a pus o punguta cu toti banutii pe care ii avea la el. Apoi a iesit usurel pe usa si a pornit spre satul lui. Ninsoarea incetase, iar zorii zilei ii luminau cararea. Nu mica le-a fost bucuria copiilor cand s-au trezit si au vazut dulciurile in ghetute... De om ce sa va mai spun? Era fericit ca poate cumpara mancare si imbracaminte pentru cei mici. Si-au dat seama ca acel Mos pe care l-au primit in bordeiul lor si l-au omenit a avut un suflet de aur si i-au multumit in gand de mii de ori.
De atunci, in fiecare an, in acea noapte magica de decembrie, Mosul Nicolae vine usurel la fiecare casa unde sunt copilasi si lasa ceva dulce in ghetutele lor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu